Articole de presă

În următoarele pagini și secțiuni vă prezentăm diferite Articole tehnice, Tabele de comparație, Galerie Foto și Video cu și despre termo, hidro și fono izolații, cu spumă poliuretanică, în sistem celulă deschisă și celulă închisă, hidroizolații cu membrană poliuretanică, hyperdesmo, urespray.


Articole tehnice

Izolații Spumă Dumbrăvița

Articolele următoare sunt prezentate și pe pagina de FB a site-ului (pot fi unele mici modificări)...

14-nov-2019

Ce este Urespray?

Urespray este un elastomer poliuretanic (elastomer= un produs care are proprietăți elastice, revine la forma inițială după ce suferă o deformare mecanică), și este obținut prin reacția a două componente (fiind un poliuretan), la temperatura ambientă, prin utilizarea aceluiași echipament tehnic folosit la producerea spumei poliuretanice de tip Celulă Deschisă sau Celulă Închisă.
Se obține din două componete, prin amestecare, componentul A, un amestec de polioli, catalizatori, stabilizatori și inhibitori de ardere. Componentul B este un MDI-biphenil metan diisocianat. 
Urespary se produce direct la locul de aplicare! (exact în aceleați condiții și cu aceeași tehnologie de producere a spumei poliuretanice)

Este un produs cu aplicare directă, nu necesită sisteme mecanice de îmbinare sau prindere la suprafețele pe care este aplicat. Are proprietăți excente de aderare cu spuma poliuretanică, precum și o mare rezistență la apă și agenți chimici.

Are o periaodă foarte scurtă de întărire și uscare, fiind recomandat pentru aplicări pe suprafețe verticale cu forme geometrice complicate, asigurînd o acoperire de 100% a acestor forme geometrice cu un film integrat perfect.

Utilizarea principală a Urespray este în zona industrială a construcțiilor și clădirilor de locuit, în special pentru acoperirea stratului inițial de spumă poliuretanică pe suprafețele exterioare expuse intemperiilor, razelor solare și agenților chimici externi. Se utilizează cu succes pentru izolarea camerelor reci (frigo), rezorvoare, bazine, cuve de retenție lichide și în general, a suprafețelor supuse unor spălări frecvente, și unde aspectul estetic și igienic este foarte important.

Urespary este perfect pentru acoperirea spumei poliuretanice utilizată la izolarea termică, fonică și hidro a suprafețelor, are ao aderență foarte bună la spuma poliuretanică. În caz de deterioare, partea deteriorată se îndepărtează mecanic foarte ușor, fiind aplicat un nou strat cu aceleași proprietăți.

În general, Urespray are densitatea de 1000 kg/m3, o clasă de rezistență la foc B2 și o rezistență Shore de 73.

Arată articol

14-nov-2019

Ce este Hyperdesmo?

Hyperdesmo este un produs din clasa poliuretanilor, din categoria membranelor lichide pentru hidroizolare și protecție.
HYPERDESMO este o componentă poliuretanică fluidă care se întărește la contactul cu umiditatea din atmosferă. Produce o membrană foarte elastică, cu o puternică aderență la multe tipuri de suprafețe. Conține un mic procent de xilolit.

Este pe bază de rășină poliuretanică elastomeră hidrofobă pură, plus filtre anorganice speciale care se regăsesc în excelentele rezultate mecanice, chimice, termice și in proprietățile de rezistență UV și la elementele naturii.

Se aplică cu pensula, trafalet sau spray fără aeraj, în cel puțin două straturi. Consumul variază în funcție de grosime și destinația finală a suprafeței de lucru.
Se recomandă pentru hidroizolare și protecția:
-țiglelor, acoperișurilor, gispsului, cofrajelor din beton, băilor, verandelor și balcoanelor
-cazanelor, parcărilor auto și stadioanelor, platformelor, canalelor de irigare, spumei poliuretanice de izolare
-betonului, mozaicului, betonului armat, straturilor de asfalt, lemnului, metal corodat, oțelului galvanizat
NU este recomandată pentru:
-suprafețe imperfecte
-hidorizolarea suprafețelor bazinelor, cuvelor, piscinelor care conțin apă tratată chimic.

Caracteristici și beneficii
-aderență excelentă la aproape orice suprafață, cu sau fără utilizarea de amorse speciale, nu necesită diluare (doar în cazuri speciale)
-excelentă rezistență la razele UV pentru culoarea albă, excelentă rezistență termică, între -40 și +80 C
-excelente proprietăți chimice și mecanice, non-toxic după uscare
-are o buna permeabiltate la vapori

Rezistența la foc clasa F, rezistența Shore 60, densitate de 1.5 gr/cmc

Arată articol

13-nov-2019

Despre rezistența la
permeabilitate la vaporii de apă:

După cum căldura trece printr-un perete dintr-un mediu mai cald la altul mai rece, tot așa și vaporii se mișcă din locurile cu presiune mai ridicată, spre cele cu presiune mai coborîtă,  fenomen numit difuziune.

De regulă, iarna, presiunea parțială a vaporilor de apă din aerul din interior, este mult mai mare decît presiunea parțială a vaporilor de apă din exterior. Între interiorul încăperii și exteriorul ei, există o diferență de temperatură și o diferență de presiune, sub efectul căreia vaporii de apă caută calea spre exterior, difuzează, prin elementele de construcție.

Pentru fluxul de căldură, elementul de construcție opune o rezistență termică și produce o cădere de temperatură în fiecare dintre straturile  lui componente. În mod similar, pentru difuzia vaporilor de apă, elemntul de construcție opune o rezistență la permeabilitatea la vapori și produce o cădere de presiune. Majoritatea materialelor termoizolante sunt poroase și au o rezistență la difuziune redusă.

Difuziunea este posibilă datorită existenței porilor fini sau foarte fini și canalelor capilare ale materialelor și este cauzată numei de diferența de presiune a vaporilor. Sub aspectul permeabilității la vapori se disting materiale care absorb și difuzează vaporii apa datorită capilarității și porilor, și materiale care nu lasă să treacă de loc vaporii de apă, ele constituind bariere pentru trecerea vaporilor.

Ca urmare a diferenței de temperatură dintre aerul interior și cel exterior-și a fluxului termic ce se produce-straturile materialelor, care constituie elementul de construcție, se vor afla la temperaturi diferite. În consecință și vaporii de apă difuzații în porii materialelor vor lua aceeași temperatură, ca și straturile în care au ajuns. Fiecărei temperaturi și fiecarei strat străbătut de fluxul de căldură îi corespunde o saturație a vaporilor de apă.


Arată articol

8-nov-2019

EPS, vată minerală? Alte materiale izolatoare.
Explicații, pe scurt:

Dintre multitudinea de materiale cu rol de izolate termică (în special), ne vom opri, în principal, la polistiren EPS, vata minerală de sticlă și vată minerală bzaltică.
Pe lîngă acestea, mai sunt multe altele, cum ar fi:
-naturale,= lemnul, talașul, rumegușul, lîna, paiele, aerul.
-obținute industrial= plăci compacte din rumeguș (talaș), paie balotate, carton, carton bituminat, zgură măcinată, zidărie, piatră naturală prelucrată, plăci de ipsos cu diferite umpluturi, sticlă spongioasă.

EPS
Polistirenul expandat sau cu prescurtarea din limba engleză EPS (termen care a intrat în limbajul de  zi cu zi) este un material izolator care se produce sub denumirile EPS 50, EPS 70, EPS 80, EPS 120, EPS 200, unde cifrele indică rezistența mecanică la șocuri, în kPa. Cu cît mai mare acest număr, cu atît polistirenul este mai rezistent la șocuri. Densitatea crește odată cu creșterea rezistenței la șoc. EPS se obține dintr-un derivat al petrolului, pe scurt EPS se obține în trei faze: preexpandarea, turnarea în blocuri și tăierea. Rezistența la șoc, și implicit densitatea EPS-ului se obține prin adaugarea unui aditiv.
EPS, în general, are un coeficient de conducție termică apropiat spumei de poliuretan, rezistență la șoc de la mic la mare. EPS poate fi montat în orice poziție, prin lipire sau diferite procedee mecanice de fixare. EPS se produce, în principal, în formă de plăci dreptunghiulare, ambalate la bax. EPS se utilizeaza casnic și industrial.

Vata minerală de sticlă și bazaltică
După cum îi spune și numele, vata de sticlă se obține din sticlă, care are la bază nisipul. Vata minerală bazaltică se obține din bazalt și dolomită. Procesul este relativ la fel. Se obține prin topirea materiei prime în furnale, apoi este trasă în fibre microscopice, la care se adaugă diferite substanțe împotriva umidității, sunt așezate mecanizat în straturi, în funcție de grosimea dorită, după care mai urmează unele faze tehnologice, pentru a obține produsul dorit. 
Vata minerală de sticlă și bazaltică poate fi produsă în plăci, rulouri, cu sau fără caseraj, cu sau fără folie aplicată, cu sau fără plasă, cu sau fără membrană din fibră de sticlă.
În general, vata minerală de sticlă are o densitate mai mică decît vata minerală bazaltică. Coeficientul de conducție termică este apropiat de cel al spumei poliuretanice.

Vata minerală de sticlă se poate utiliza pentru toate tipurile de izolare termică în sistem casnic și industrial, cu montare în orice poziție, prin diferite procedee mecanice. Vata minerală de sticlă nu rezistă la solicitări mecanice, cînd se montează orizontal, sau în zonele cu solicitări mecanice ( de ex. trafic pietonal), trebuie protejată cu un alt material. Vata de sticlă cu folie aplicată, cu plasă de sîrmă se utilizează peponderent industrial.

Vata minerală bazaltică se poate utiliza pentru toate tipurile de izolare termică în sistem casnic și industrial, cu montare în orice poziție, prin diferite procedee mecanice. Unele produse din vată minerală bazaltică, în funcție de modul de fabricare, au o rezistență bună la solicitări mecanice. Acele produse din vată minerală bazaltică cu rezistență mică la solicitări mecanice, trebuie protejate de un alt material. Există unele produse speciale din vată minerală bazaltică ce sunt izolate numai la izolări tehnice industriale.

Important! Înainte de orice lucrare de izolare termică a unei construcții, apelați la sfatul unui specialist pentru a alege cea mai bună soluție, în funcție de bugetul alocal, suprafața de izolat, structura de rezistență a clădirii, materiale din care au fost executați pereții. destinația și amplasamentul construcției.

Arată articol

3-nov-2019

Trecerea căldurii prin straturi de aer:

Printr-un strat de aer cuprins între doi pereți, căldura se transmite prin conducție, convecție și radiație.
Cele trei moduri de transmitere a căldurii se pot substitui teoretic, prin unul singur, de conducție echivalentă. În acest scop se imaginează că spațiul de aer dintre cei doi pereți ar fi umplut cu un material solid, care ar avea un coeficient de conducție, care să transmită același flux de căldură ca și stratul de aer.
În general, prin straturile de aer mai subțiri de 1 cm transmiterea căldurii se face aproape exclusiv prin conducție și radiație, participarea convecției fiind neglijabilă.

La grosimi ale stratului de aer de la 1 cm în sus, situația se inversează: în timp ce transmiterea prin radiație este independentă de grosimea stratului de aer, convecția crește și conducția se diminuează. Deoarece însă rezistența specifică la permeabilitate termică a stratului de aer crește, trecerea căldurii va fi cu atît mai mică, cu cît stratul va fi mai gros.
Peste 10 cm grosime, în mod practic majorarea stratului de aer are o influență neînsemnată.

Formula de calcul pentru transferul fluxului de căldură
Formula de calcul pentru transferul fluxului de căldură
Arată articol

2-nov-2019

Spumă poliuretanică
Densitate și utilizare:

Densitățile spumei poliuretanice și utilizările ei în funcție de densitate sunt;
1.1 Spuma poliuretanică cu o densitate între 8-15 kg/m3, specifică izolărilor în sistem Celulă Deschisă sau majoritar deschisă, se aplică în zonele fără solicitare mecanică, precum și pentru izolații fonice.
1.2 Spuma poliuretanică cu densitate între 15-25 kg/m3,  se aplică în zonele cu solicitări mecanice reduse, aplicări pe pereți laterali interiori și exteriori, sub astereală, pe planșeele podurilor tehnice.
2.1 Spuma poliuretanică cu densitate între 30-45 kg/m3, specifică izolărilor în sistem Celulă Închisă se aplică pentru zone cu solicitare mecanică medie, tip terase circulabile, și mai puțin pentru zonele de acoperiș, pereți, planșee, din cauza costului ridicat față de de spuma cu densitate între 15-25 kg/m3.
2.2 Spuma poliuretanică cu densitate de peste 45-50 kg/m3 se utilizează pentru zone cu solicitări mecanice peste medie spre mare, gen terase pietonale intens circulate sau zone care trebuie să suporte presiuni mari raportate la suprafețe mici.

Notă: densitățile de mai sus, sunt orientative și diferă în funcție de producător.

Arată articol

13-oct-2019

Hidro-izolații cu membrane
poliuretanice:

Hidroizolații cu membrane poliuretanice (sau pardoseli poliuretanice)

Pardoselile poliuretanice sunt executate din rășini poliuretanice, care după întărire pot fi elastice, elastic-dure sau dure, în funcție de destinația pardoselii. Acest tip de pardoseli au o rezistență ridicată la impact, zgîrîieturi, trafic și sunt indicate pentru terenuri de sport (indoor sau outdoor), piste de atletism, parcări acoperite, pardoseli în industria alimentară.
Acest tip de pardoseli au un cost relativ scăzut de executare, de întreținere, pot fi reparate doar în zona în care prezintă defecțiuni. Pardoselile pot avea diferite grosimi și o multitudine de culori, în funcție de cerințele beneficiarului.

Hidroizolațiile cu membrane poliuretanice se utilizează în special pentru prevenirea infiltrațiilor fluidelor (apă și alte lichide utilizate industrial) prin izolarea teraselor, pereților exterior și/ sau interiori (în special piscine, ștranduri, rezervoare, bazine, etc.), în funcție de structura clădirii și destinația acesteia.
Acest tip de hidroizolații sunt rezistente la trafic, șocuri mecanice și termice (cicluri de îngheț/dezgheț), au o elasticitate mare, rezistenă la UV precum și la deformări ale substratului.
Membrana poliuretanică se aplică în cel puțin două straturi, de preferat în culori diferite, în acest sens se asigură o acoperire perfectă pentru ultimul strat.

Aplicare membrană poliuretanică
Aplicare membrană poliuretanică

Arată articol

6-oct-2019

Celulă închisă vs. Celulă deschisă:

 Care sunt diferențele între cele două versiuni de aplicare ale spumei ?

Când vine vorba de tipul de spuma poliuretanică utilizată la izolarea termo, hidro și fonică a construcției, alegerea tipului de spumă este foarte importantă. Diferențele dintre cele două tipuri de spumă, cu celulă închisă sau celulă deschisă, vor determina modul în care lucrarea ta se va comporta în timp, costurile inițiale de aplicare și amortizarea costurilor în timp, precum și beneficiile rezultate din aplicarea uneia dintre cele două metode.

Spuma celulă deschisă
Este o spumă cu densitate scazută, în general în jurul valorii de 8 kg/m3, cu o performanță termică asemanatoarea cu cea a materialelor clasice (vată minerală, vata bazaltică, polistiren, etc).Fiind mult mai moale decât spuma cu celulă închisă, spuma cu celula deschisă mai este denumită și spumă flexibilă. Se utilizează în special la interior, pentru izolarea podurilor, perețiilor, planșeelor. Are un factor de transfer termic mai slab decît celula închisă, dar superior materialelor clasice. Reține umezeala.
1. Poate fi instalat la un cost semnificativ mai mic și timp scurt
2. Reducerea consumului de materii prime / resurse
3. Permite uscarea bidirecțională
4. Material hidrofob
5. Barieră aer și material izolant
Folosirea spumei poliuretanice celula deschisa
a. pentru antifonare
b. randament economic mai mare, spuma poliuretanica cu celula deschisa costa mai putin decat celula inchisa
c. permite transferul de vapori
d. izolare termica buna. Valoarea R la 1 "de 4,3

Spumă celulă închisă
Spuma cu celulă închisa este o spumă dură, rigidă, cu densitate mare, de 30-40 kg/m3 și cu un coeficient de conductivitate termica excelent λ~0.021 W/(m.K), ideală pentru izolări termice de calitate, precum si izolări fonice. Datorită durității sale, este numită spumă rigidă. Factor termic foarte bun, reține șocurile, nu permite apei și umezelii să treacă, recomandată pentru exterior.
1.Poate fi aplicat la temperaturi foarte scăzute
2. Adăugă rezistență la perete, precum și rezistență la impact
3. Ideal pentru soluții de izolație continuă
4. Permeabilitate scăzută a vaporilor
5. Poate respinge apa în vrac (ideal pentru zonele inundabile)
6. Rezistență ridicată la tracțiune și legături (rigidizeaza structura pe care este aplicata)
Folosirea spuma poliuretanica celula inchisa
a. pentru interior si exterior
b. creste rezistenta structurala
c. nu permite transferul de vapori
d. izolare termică foarte bună

Diferențe celule spumă poliuretan
Celulă închisă vs. Celulă deschisă

Proprietăți celule spumă poliuretan
Celulă închisă vs. Celulă deschisă

Arată articol

30-sept-2019

Reducere zgomot:

Tehnica de combatere a zgomotului utilizează trei metode:
1.eliminarea cauzelor zgomotului sau atenuarea lui chiar la sursă.
2.izolarea sau diminuarea lui de sursă pînă la receptor-aici intervine rolul spumei izolatoare.
3.diminuarea lui prin absorbție la receptor-prin utilizarea unor obstacole în fața undelor sonore-tot cu ajutorul spumei izolatoare- sau prin luarea altor măsuri constructive. Totalitatea măsurilor de diminuare a zgomotului prin procedee de absorbție poartă denumirea de insonorizare prin absorbție.
În clădirile de locuit este de preferat a menține zgomotul în jurul valorii de 40dB.

Zgomotul, după căile pe care pătrunde în încăpere, poate fi clasificat în :
1.zgomot aerian care provine din mediul extern, în mod direct prin spațiile deschise ale elementelor de construcție, sau indirect, prin reflexie.
2. zgomot structural care este produs de vibrația sonoră a însăși elementului de construcție, ca urmare a unui impact suferit.
Izolarea față de zgomotul aerian se realizează prin elementele de închidere și de compartimentare a construcțiilor. Izolarea sonoră a unui perete de masă dată poate să fie mult mărită, dacă peretele este alcătuit din mai multe straturi, unul din straturi find spuma izolatoare, fiind un material afînat și care conține aer.

Absorbția sunetului
Fluxul de energie sonoră incident Pi, care întîlnește în calea lui un obstacol, se descompune în trei componenți:
1.fluxul de energie reflectat Pr
2.fluxul de energie absorbit Pa
3. fluxul de energie transmis P
(vezi imaginea de mai jos)
Caracteristica unui material de atenuare sonoră, se numește pierdere de transmisie sonoră sau index de reducție sonoră.
Prin reverberație sonoră se înțelege prelungirea duratei sunetului în încăpere, datorită reflexiunilor repetate, după ce sursa sonoră a dispărut.

Insonorizarea prin absorbție se poate realiza atît la sursă, cît și la receptor, prin izolarea elementelor de construcție cu spumă izolatoare. La cădirile de locuit este o izolare la receptor, pentru absorbția zgomotelor produse în mediul exterior de către activitățile umane și industriale.

Ca și izolare fonică suplimentară, este prin montarea/ utilizarea ecranelor fonoabsorbante, ecrane care au ca scop realizarea unei zone de umbră acustică, în interiorul căreia se situează receptorul. (pe marginea drumurilor intens circulate, la delimitarea fabricilor, uzinelor care produc zgomot).
Tot ca și izolare la clădirile de locuit, poate fi utilizată izolarea împotriva vibrațiilor mecanice prin utilizarea de elemente elastice, numite amortizoare.

Absorbția sunetului
Absorbția sunetului

Arată articol

29-sept-2019

Puțină acustică:

Din pct de vedere fizic, zgomotele sunt vibrații mecanice ale aerului, produse de mișcarea sau de vibrațiile mecanice ale unor corpuri solide, lichide sau gazoase. Vibrațiile aerului reprezintă variațiile rapide ale presiunii lui statice.
Elongația momentană a acestor variații de presiune este denumită presiune sonoră și ea este perceputî de simțul auditiv.După mărimea acestei amplitudini, sunetul este perceput ca tare sau încet.
Numărul de vibrații pe secundă constituie frecvența sunetului. Intervalul dintre două sunete, care au raportul frecvențelor egal cu 2, formează o octavă. Presiunea sonoră se poate măsura cu precizie, în N/m2.
Energia acustică totală radiată de o sursă, în unitatea de timp, se numește putere acustică-P- și se exprimă în W. Cantitatea de de energie acustică care străbate în unitatea de timp o suprafață egală cu unitatea așezată normal pe direcția de propagare a undei, se numește intensitate sonoră, se exprimă în W/m2.

Între puterea sonoră și intensitatea sonoră există o relație directă.
Puterile surselor sonore existente în natură, ocupă un domeniu de valori foarte extins, de aceea pt comoditate, în acustică se utilizează în locul scării liniare, o scară logaritmică, care a dus la adoptarea unei noi mărimi, numită nivel acustic, măsurabilă în Beli sau deciBeli.
Mărimile acustice menționate servesc la măsurarea sunetului pt a-l caracteriza din pct de vedere fizic, ele fiind maărimi obiective.
Pentru aprecierea percepției auditive s-a adoptat ca mărime subiectivă nivelul de tărie care corespunde mărimii fizice a nivelului de presiune sonoră.
Unitatea de măsură a nivelului de tărie se numește fon.
În ceea ce privește tăria unui sunet, acesta se exprimă în soni și ea corespunde tăriei unui sunet cu o frecvență de 100Hz și un nivel de tărie de 40 foni.

Pentru atenuarea zgomotului produs de mai multe surse, care emit simultan, este necesar să se atenueze, în primul rînd, cele mai puternice.În natură sunt vibrații mecanice de care omul ia cunoștiință prin atingereea directă, fără să perceapă zgomotul lor.
Unitatea fizică de măsură a nivelului de intensitate a vibrației se numește vibrar.
Unitatea subiectivă de apreciere fiziologică a nivelului de tărie a vibrațiilor mecanice se numește pal. La frecvența de referință de 1Hz, nivelul de tărie a vibrațiilor mecanice , în pal, este egal cu nivelul de intensitate a vibrației în vibrari.
Vibrațiile mecanice, transmise la clădiri prin teren sau prin însăși elementele de construcție, pot produce fisurări ale zidurilor și tencuielilor, tasări ale fundațiilor. În practică, pt punerea în evidență a acestui efect, se folosește factorul de deteriorare F [mm2/s3].

Pe scurt, legătura din acest factor F, efectele lui și nivelul de intensitate al vibrației, în vibrari este exprimat de cifrele de mai jos, în următoarea ordine F în mm2/s3, efectul, nivelul vibrației, în vibrari.
50-100, crăpături ușoare la tencuieli, 26-36
500-2000, crăpături în zidărie, 36-42
2000-7000, crăpături pînă la zidăria de bază, 42-47

Arată articol

26-sept-2019

Ventilare vs. Încălzire

În articolul prezent vom explica, tot pe scurt, diferențele dintre sistemele de ventilare, climatizare și încălzire. Ordinea lor nu este aleatoare, putea fi și sisteme de încălzire, climatizare și ventilare. Sistemul de climatizare este o combinație între cele doua.....
Să le luăm pe rînd.

Sistem de încălzire, natural ceea ce ne oferă Soarele și sisteme create de oameni. Indiferent de felul sistemului, acesta are o sursă generatoare de căldură (termică, electrică), un sistem de transport al căldurii (țevi, canale, conducte), o sursă de schimb de căldură (calorifer, convector, radiator) și fluidul care acumulează căldura (apă, aer, ulei, etc). În clădiri de locuit poate fi încălzire pe gaz, pe curent, cu cazan pe combustibili solizi sau lichizi, în principal fluidul de acumulare este apa, iar schimbul de căldură poate fi prin calorifere, radiatoare, convectoare montate în pardoseală, sau aparent, pe pereți, cu acționare prin termosifon sau mecanic, cu pompe.Se mai poate utiliza și încalzirea cu radiatoare electrice, sobe de teracotă cu acumulare, captarea energiei solare. Sistemul de încălzire are rolul de a....încălzi și menține o anumită temperatură, cu variațiile de rigoare, de a completa pierdrile de căldură prin elementele de construcție.

Sistem de climatizare, cel mai cunoscut și utilizat fiind unitatea de aer condiționat, care are dublu rol, de încălzire și de ventilare/răcorire/filtrare a aerului a spațiului de locuit. Acest sistem funcționează electric.
Sistemul de ventilare poate fi natural sau mecanic.Are rolul de a ventila/răcori/înlocui/filtra aerul din interiorul spațiului de locuit, în funcție de necesități. Cel natural este creat de diferențele de temperatură și implicit de diferențele de preisune dintre aerul din interior și exterior. Cel mecanic se obține cu ajutorul ventilatoarelor care pot introduce/scoate/recircula aerul din interior/exterior, hotelor (cu rol preponderent de filtrare și eliminare a aerului viciat din bucătărie). Ventilarea poate fi generală sau locală, directă sau prin tuburi/conducte/guri de ventilare/aerisire.

În exteriorul clădirii încălzirea se face de la soare, iar ventilarea se face prin intermediului vîntului, aerul vehiculat avînd diferite viteze, temperaturi și presiuni, funcție de anotimp. Acești factori combinați, pot duce la o încălzire sau răcire excesivă a elementelor de construcție.
Aici intervine rolul izolării cu spumă, (termo-hidro-fono) de a menține aceste variații într-un ecart cît de mic posibil și de a reduce senzația de disconfort termic.

Arată articol

25-sept-2019

Termeni tehnici construcții:

În acest articol vom explica unele expresii pe care le auzim frecvent cînd discutăm despre clădiri sau construcții, în general.
Puntea termică este diferența de permeabilitate termică dintre două elemente de construcție, și apare la elementul cu permeabilitatea termică mai mare, și care de obicei este un element de susținere (stîlp, grindă, centuri, etc)
Condensarea este fenomenul prin care vaporii dintr-o încăpere se transformă în picături de apă, la contactul vaporilor cu suprafețe mai reci din încăperea respectivă.

Punctul de rouă este echilibrul care permite vaporilor să se transforme în stare lichidă, și depinde de umiditatea din aer, diferența de temperatură dintre vapori și obiectul cu care vin în contact, presiunea aerului. Atunci cînd acești vapori intră în contact cu o suprafață rece, aerul se răcește pînă cînd ajunge la temperatura punctului de rouă, iar vaporii condensează și se transformă în apă, care se infiltrează în porii materialului, în acest fel va apărea mucegaiul și igrasia.
O altă problemă care apare din cauza infiltrării apei în elementele de construcție este erodarea/măcinarea acestor materiale. Acest fenomen apare mai ales iarna, atunci cînd diferențele de temperaturi sunt mari, și sunt temeperaturi negative, cînd apa îngheață și își crește volumul.

Acum vine întrebarea, la ce ne ajută să știm toți acești termeni? Pentru că există o legătură puternică între materialele de construcție și materialele de izolare. Rolul lor este să scoată acest punct de rouă din povestea noastră, să elimine condensul, să permită pereților să respire, să mențină căldura în interior, să izoleze fonic (vom vorbi puțin și despre zgomote...), adică să ne asigure un confort termic!

De aceea termo (hidro) izolarile se fac pe exteriorul elementelor de construcții, pt a elimina punțile termice. Grosimea izolației este în strînsă legătură cu natura materialelor de construcție, amplasarea clădirii din punct de vedere geografic al temperaturilor, precipitațiilor și vînturilor.
Aceeași clădire, construită din aceleași materiale, va avea izolare termică (hidro) diferită dacă este amplasată la munte, la deal sau la cîmpie.

Un rol esențial pentru evitarea condensului, și implicit al punctului de rouă, în clădirile de locuit o are și sistemul de ventilație. Despre asta vom discuta în episodul următor.

Arată articol

24-sept-2019

Hidro-izolație:

În acest articol vom trece în revistă, pe scurt, despre hidro-izolație ca și protecție.

Acest termen este în general impropriu, în literatura de specialitate termenul corect este protecția higrotermică, dar vom folosi acest termen de hidroizolație, fiind foarte cunoscut.

Această protecție se referă la sistemul de materiale ales care constituie o bariera la pătrunderea apei (în principal) sau a altor lichide industriale într-o anumită încăpere, recipient, sistem de stocare, etc.
Acest sistem se utilizează în principal la terase dechise, pardoseli, interiorul recipienților de stocare. Se utilizează, în principal, poliuretan, rășini, alte materiale derivate.
Rolul hidroizolației este și de a permite un transfer bi-sens a vaporilor între interiorul clădirii și exteriorul ei, în funcție de diferența de temperatura și temperaturile lor.

Nu intrăm în detalii tehnice și nici formule de calcul complicate, voi aminti, pe scurt, că materialele alese pt hidroizolație sunt caracterizate de difuziunea vaporilor de apă prin porii acestui material, rezistența la permeabilate la vaporii de apă, valoarea rezistenței la permeabilitate, coeficientul de asimilare termică.

Prin transferul de vapori de la interior spre exterior (iarna), se pierde și o cantitate de căldură din interior, căldură generată de activitățile umane, de sistemele de încălzire, activități de gătit, spălat, etc. activități generatoare de vapori, aburi care conțin căldură care duc la o creștere a temperaturii în interior concomitent cu o creștere a umidității, care pot duce la crearea de disconfort termic.

De aceea calculul tehnic al hidroizolației este strîns legat de calculul tehnic al termoizolație, pt că se utilizează același material de izolare, respectiv spuma de tip poliuree sau poliuretanică. În acest fel se alege grosimea minimă recomandată a spumei de izolare, precum și tipul de celulă-închisă sau deschisă- care urmează a fi utilizată la izolarea elementului de construcție, pentru a reduce pierderile de căldură, dar și pentru a permite o difuzie a vaporilor de apă..

Arată articol

23-sept-2019

Despre căldură:

Căldura este o formă a energiei a cărei prezență se stabilieste senzorial prind diferența de temperatură dintre un corp și mediul ambiant.

Temperatura se măsoara in grade Celsius, Fahrenheit, Reamur și in fizică în grade Kelvin. (info suplimentare pe wikipedia).
Căldura se transmite de la sine de la un corp mai cald la un corp mai rece, de aceea avem nevoie de o sursă de căldură în perioadele reci, iar rolul spumei de tip poliuree și/sau poliuretanice este de a reduce acest transfer de căldură de la interior spre exterior..

Căldura se transmite prin conducție, convecție și radiație.
1. Prin conducție, în cazul corpurilor solide, lichide și gazoase (se consideră faptul că fluidele nu sunt în mișcare).
2. Prin convecție, în cazul corpurilor fluide.
3. radiație, ca energie sub formă de unde electromagnetice.
Transmiterea prin conducție și convecție se face de la moleculă la moleculă și efectuarea ei este legată de materie. Transmiterea prin radiație nu este legată de materie, putîndu-se efectua în vid sau în spașii ocupate de gaze diatermane-transparente pentru căldură. Schimbul de căldură prin radiație se produce de la suprafață la suprafață-deși nu suprafețele geometrice radiază ci numai corpurile materiale, adică volumele. Căldura corpului se transformă în energie radiantă, străbate spațiul diaterman pînă întîlnește un corp aterman, care nu o lasî să treacă mai departe, și o obligă să se retransforme în căldură.
În realitate se întîlnesc două cîte două, chiar și toate trei, în funcție de structura fizică a materialelor care participă la transferul de căldură.

Materialele utilizate în construcții sunt caracterizate de
-coeficientul de conducție, sau conductivitatea termică a materialului, ( λ) se măsoră în W/m*K
-rezistivitatea termică
-permeabilitatea termică
-rezistența specifică la permeabilitate termică
-rezistența la permeabilitate la vapori
-difuzitatea termică
-densitate  și căldură masică
-coeficient de transmisivitate sau schimb superficial
-rezistență specifică la schimb superficial

Cel mai bun exemplu de a explica acești termeni, este un experiment simplu, care se poate face iarna, la temperaturi negative. Se iau două bucăți perfect identice din pct de vedere geometric, o bucată de lemn și o bucată de fier, se lasă afară peste noapte (la aceeași temperatură, bineînțeles....), iar dimineța se iau ambele bucăți în același timp în maini.
Aștept să-mi dați răspunsul. Și atunci se va înțelege mai bine rolul spumei izolatoare la reducerea pierderilor de căldură.
Mulțumesc și o zi bună!

Imagine pentru transferul fluxului de căldură
Cum se face transferul fluxului de căldură

Imagine cu metodele pentru transferul fluxului de căldură
Tipurile pentru transferul fluxului de căldură

Arată articol

21-sept-2019

Termeni tehnici izolări:

Înainte de a intra in detalii tehnice privind importanța izolării cu spumă de tip poliuree sau/și poliuretanică, este nevoie de a defini cîțiva termeni, pentru a înțelege mai bine și mai ușor articolele prezentate aici.

Izolație= activitatea de izolare a unui corp, obiect, structură construită cu o suprafață și un volum propriu care poate fi determinat de geometria sa (respectiv lungime L, lățime l și înalțime/adîncime H) care este delimitată geometric de alte obiecte corpuri, structuri construite, prin utilizarea de materiale naturale sau obținute industrial, prin diferite proceede, cu scopul principal de a izola termic, hidro și fonic (adică de a reduce pierderile de căldură, de a creea o barieră împotriva fluidelor si vaporilor acestora, în special apă (sau alte fluide în domeniul industrial) și de a atenua zgomotele/sunetele/vibrațiile de orice fel, in special cele mecanice

Termo-izolație= izolație cu scopul de a reduce pierderile de căldură prin surafețele pereților exteriori (pe perioadă de iarnă) și de a preveni încălzirea încăperii pe perioadă de vară. Scopul principal este de reduce costurile legate de încalzirea încăperii în perioadele cu temperatură scăzută (de obicei cînd se înregistreaza temperaturi sub 11 grade Clesius timp de trei zile ), precum și reducere costurile legate de menținere a unei temperaturi optime în perioadele cu temperatură ridicată (21 +/- grade Celsius in încăperi).

Hidro-izolație= izolație cu scopul de a creea o barieră împotriva pătrunderilor de fluide/lichide și a vaporilor acestora ( în funcție de temperatura de rouă), în special apă pentru clădiri de locuit, și pentru a păstra o umiditate relativ constantă în încăperi.

Fono-izolație= izolație cu scopul de a atenua sunetele/ zgomotele/ vibrațiile mecanice din mediul înconjurător care sunt emanate/ produse de către autovehicule, utilaje industriale, diferite activități industriale și casnice, precum și de către fenomenele meteorologice.

Acum că am definit ce înseamnă izolație, în postările următoare voi explica, pe scurt, despre transmiterea căldurii, coeficientul de conductție, permeabilitate termică, difuzia termică, voi trece puțin prin difuzia vaporilor de apă prin elementele de construcție, rezistența la permeabilitate la vaporii de apă,umiditate, voi aduce în discuție termeni ca fon vs. son vs. dB, ce este un zgomot și alți termeni înrudiții.

Vom continua cu definiția celului închise și celulei deschise la izolările cu spumă de tip poliuree și poliuretanică. Toți acești termeni au un rol esențial în înțelegerea importanței izolarii construcțiilor cu spumă, a cheltuielilor inițiale, duratei de amortizare și cel mai important lucru, a BENEFIICIILOR rezultate pe termen mediu și lung din utilizarea tehnologiei de izolare cu spumă de tip poliuree și/sau poliuretanică.

Arată articol

21-sept-2019

Poliuretan vs. Poliuree

Poliuretan= Poliuretanul (abreviat PU) este un polimer ce se obține prin condensarea poliolilor combinați cu poliizocianați, în finarea legarea moleculelor făcându-se prin grupe carbamat (uretan). Prin modificarea chimică calitativă și cantitativă a componenților ce alcătuiesc poliuretanul se pot obține materii prime pentru nenumărate produse cum ar fi: elastomeri, adezivi și etanșanți de înaltă performanță, vopsele, fibre, produse ambalare, garnituri, prezervative, componente de automobile, în industria de construcții, mobilier și multe alte aplicații, chiar și în medicină.
Datorită acestor modificări ale componentei chimice, produse de poliuretan se pot împărți în 2 mari categorii: rigide și flexibile.

Formula chimică pentru poliuree
Formula chimică poliuretan

Poliuree = Poliurea este un tip de elastomer care este derivat din produsul de reacție al unei componente izocianate și o componentă de amestec de rășină sintetică prin polimerizarea în trepte. Izocianatul poate fi de natură aromatică sau alifatică.

Formula chimică pentru poliuree
Formula chimică poliuree

Arată articol

21-sept-2019

Despre Izolații: 

Toată lumea aude despre izolații cu poliuree și/sau poliuretan. Dacă întrebi pe cineva cu ce să fie făcută izolația, poliuretan sau poliuree, invariabil răspunsul este același, nu conteaza că sunt la fel. Acest răspuns este corect doar parțial. Pentru că....
Asemănări și diferențe în structura poliuretanului și a poliurenului:

Poliuretanul este un material polimer care conține legături uretanice formate prin reacții chimice între compușii terminali de izocianat și compușii polihidroxilici.

Reacția necesită o anumită temperatură și necesită catalizator. După ce polimerul a fost solidificat într-un film, lanțul polimer conține o varietate de legături chimice, cum ar fi legăturile de carbon, legăturile eterice, legăturile esterice, legăturile esterului amoniacal și o mică cantitate de legături de uree.

Poliamida este un material polimeric cu legătură uree format prin reacția poliizocianatului terminal cu poliamina terminală (inclusiv rășina și extenderul de lanț).

Nu are nevoie de catalizator și poate reacționa rapid fără încălzire. Spray poliureea (SPUA) ar trebui să fie încălzit pentru a ajusta vâscozitatea astfel încât să faciliteze formarea uniformă a peliculei. După întărire, lanțul polimeric conține legătura carbon-carbon, legătura eterică, legătura ureei, legătura esterică, legătura uretanică și așa mai departe.

1, același punct

(1) când poliuretanul este solidificat în film, după întărirea cu poliuree, tipurile de legături chimice conținute în lanțurile moleculare sunt identice sau similare.

(2) atît poliuretanul, cît și poliureea trebuie să fie fabricate din prepolimer sau semiprepolimer sau oligomer conținând izocianat terminat. Poliurea este, de asemenea, cunoscut ca un poliuretan special sau poliuretan mecanic ridicat.

2, diferite puncte

1) deși poliuretanul și poliureea sunt solidificate în filme, legăturile chimice sunt identice sau similare, dar grupările funcționale care joacă un rol cheie în proprietățile fizice ale membranei de cauciuc poliuretanic sunt legăturile aminoester și grupul funcțional care joacă un rol cheie în proprietățile poliurenului este legătura ureea. Există legături de ester amoniac și legături de uree în poliuretan și poliuree, dar numărul de legături de ester amoniacal este mult mai mare decât legătura uree în pelicula de cauciuc solidificată după poliuretan. Proprietățile poliuretanului sunt determinate în principal de legătura esterului amoniacal, iar numărul de legături de uree în pelicula de cauciuc după podea poliuree este mai mare decât numărul de legături aminoester și performanța sa este determinată în principal de legătura ureei.

(2) rezistența legăturii ureei depășește cu mult rezistența legăturii uretanice, iar legătura ureei este stabilă.

3) pentru poliuretanul (ureea) de pulverizare comună sau poliurea heteroziogică (hibridul) pe piață, pe lângă amino-polieterul și extensia lanțului amido, există de asemenea grupări hidroxil (cum ar fi polieter, poliester etc.) în cele două componente. Cantitatea de amoniac din poliureea heterozygos ar trebui să fie între 20% și 80% în agentul de reticulare, iar dacă este mai mică de 20%, se numește poliuretan.

4) în timpul procesului de întărire a poliuretanului monocomponent, 1 molecule de apă consumă 2 NCO și produc 1 legături de uree. Numărul de legături amino-esteri din structura moleculară este încă mult mai mare decât numărul de legături uree, iar proprietățile mecanice sunt mult mai mici decât cele ale poliurenului unic și dublu component (inclusiv poliurea heterozygos). Chiar dacă se adaugă agentul de întărire latent, legătura uretan este încă mai mare decât numărul de legătură de uree. Agenții de întărire latenți obișnuiți sunt compuși hidroxil și terminați cu amino. După desigilare, reacționează cu NCO (izocianat) pentru a forma legături uretanice și legături de uree. Agentul de întărire latentă inhibă numai numărul de bule de CO2 și inhibă formarea veziculelor. O parte considerabilă a NCO-urilor depinde în continuare de reacția moleculelor de apă pentru a forma legături de uree, dar viteza și cantitatea de CO2 produsă sunt mult reduse fără formarea stomatală. Punctul de reticulare are legătura uree și legătura esterului amoniac.

Arată articol



Tabele comparative

    În tabelele de mai jos sunt comparate transferul fluxului de căldură (pierderea de căldură) pentru un perete de simplu din spumă poliuretanică, în sistem celulă deschisă/închisă, vs polistiren EPS, vată minerală de sticlă și vată minerală bazaltică. Informații suplimentare despre EPS și vata minerală de sticlă și bazaltică, în articolul din 8-nov-2019.

    Formula de calcul este Q =  ( λ/d) x S x (Ti - Te), unde Q in (W) transferul fluxului de căldură-pierderea,  λ = coeficientul de conducție termică al materialului în (W/m*K), d= grosimea peretului în (m) , S= suprafața peretelui ]n (mp), Ti= temperatura interioară în (C), Te= temperatura exterioară în (C).

    Tabele comparative pentru transferul fluxului de căldură pentru diferite materiale izolatoare,  pentru o grosime d= 10 cm, Ti= 23 C. Prescurtările utilizate sunt: CD-UR= spumă poliuretanică Celulă Deschisă, EPSxxx= polistiren expandat, unde xxx format din două sau trei cifre reprezintă rezistența la șocuri mecanice în kPa, VS= vată minerală de sticlă, VB= vată minerală bazaltică.   

    Se consideră peretele simplu, L x H = 4.5 x 2.2 m (S= 9.9 mp), ca fiind amplasat in pod, delimitînd o cameră, pentru diferite temperaturi exterioare Te, -20 C, -10 C, 0 C, 10 C. 

    Tabele comparative pentru transferul fluxului de căldură pentru diferite materiale izolatoare,  pentru o grosime d= 5 cm, Ti= 23 C. Prescurtările utilizate sunt: CÎ-UR= spumă poliuretanică Celulă Închisă, EPSxxx= polistiren expandat, unde xxx format din două sau trei cifre reprezintă rezistența la șocuri mecanice în kPa, VS= vată minerală de sticlă, VB= vată minerală bazaltică.

    Se consideră peretele simplu, L x H = 4.5 x 2.2 m (S= 9.9 mp), ca fiind amplasat in pod, delimitînd o cameră, pentru diferite temperaturi exterioare Te, -20 C, -10 C, 0 C, 10 C. 

© Copyright 2016-2019 Construim-Toate drepturile rezervate.

 0755084809 -  Izolații Spumă Dumbrăvița